Geo Alupoae ✅promotor✅cultural✅✅

Doriți o imagine sumbră a stării de dizidență americană în timpul pandemiei coronavirusului? 

Păi, să alegem subiectul grevei chiriașilor din New York și să ne facem o imagine de ansamblu asupra subiectelor din media centrală (americană) a ultimei săptămâni. 

Presa a concentrat atenția disproporționată asupra a câteva sute de reacționari (într-un număr redus de state), care s-au raliat împotriva măsurilor de distanțare socială, bineînțeles, prin tweeturile președintelui Donald Trump. 

Între timp, se anunță unul dintre cele mai radicale și justificate acte de opoziție civică în masă pe care le-a cunoscut SUA în ultima sută de ani (începând cu valurile de greve de muncă până la explozia rețelelor de ajutor reciproc), dar numai o parte a mass-mediei acordă atenție acestei forme de protest. 

Bazându-ne doar pe ce difuzează media centrală de știri probabil că nu am afla nicicând despre organizatorii și chiriașii din New York care pregătesc cea mai mare „grevă a chiriașilor” din ultima sută de ani, grevă care va începe la 1 mai. 

Cel puțin 400 de familii care locuiesc în clădiri care găzduiesc, fiecare, peste 1.500 de unități de închiriere, coordonează greve ale chiriașilor la nivel de clădire, potrivit declarației facute de Cea Weaver, coordonator de campanie pentru Housing Justice For All, o coaliție de chiriași și activiști pentru locuințe din New York. 

În plus, peste 5.000 de persoane s-au angajat, printr-un angajament online, să refuze să plătească chiria în luna mai. 

Numărul exact al grevelor va fi imposibil de urmărit, însă numărul celor care au aderat la acest protest indică o renaștere istorică a acestei tactici de rezistență a chiriașilor. 

Grevele de această dimensiune, coordonate din New York, nu au mai fost văzute încă din anii 1930, când mii de chiriași din Harlem și Bronx au luptat (cu succes) la reducerea prețurilor refuzând în masă plata chiriilor. 

Numărul celor care se angajează la o grevă a chiriașilor ar putea părea nesemnificativ în comparație cu milioanele care nu încadrează neplata drept grevă, dar oricum nu vor putea plăti chiria luna viitoare. 

Până în prima săptămână a lunii aprilie, la nivel național, o treime din chiriași (aproximativ 13,4 milioane de oameni) nu au plătit chiria. De atunci, alți 26 de milioane de lucrători au devenit șomeri. 

Între timp, ajutoarele prin cecuri guvernamentale (fiecare cec acoperind 1.200 de dolari din chirie) sunt haotice, întârziate și insuficiente. Chiria medie lunară pentru un apartament cu un dormitor în New York, era 2.980 dolari în 2019. 

În plus, oferta jalnică a guvernului federal este inaccesibilă multor imigranți. Din acest motiv ne putem aștepta ca neplata chiriei în luna mai să atingă cote inimaginabile. 

Ideea de a pleda pentru o grevă a chiriilor ar putea părea, la început, nedreaptă. 

Cum clarifică organizatorii grevei de chirii importanța acțiunii? Sloganul campaniei spune totul: „Nu se poate plăti? Nu plătiți!”. 

1 Mai al grevei chiriașilor din New York

Redefinirea neplății ca grevă - un act de rezistență colectivă - este o respingere dură a tipului de etică capitalistă care consideră imorală incapacitatea unei persoane de a plăti un proprietar. 

„Nu trebuie să organizăm o grevă a chiriașilor pentru a putea spune că milioane de new-yorkezi nu își pot plăti chiria de la 1 mai”, declară Cea Weaver, coordonator campanie al Housing Justice For All.
Apelul la greva chiriașilor pune o întrebare crucială pentru cei care nu își pot permite plata chiriei. Weaver afirmă: „Vrei să faci asta singur? Sau dorești să faci asta conectat la o mișcare de oameni care se află în situația ta și solicită o soluție politică profundă și transformatoare. Este mai bine să putem face acest lucru împreună”. 

Pentru organizatorii chiriași din primele linii ale crizei locative din New York, criză care a depășit cu mult pandemia, răspunsul este clar. „Greva chiriașilor este un strigăt pentru demnitate: cu toții merităm o casă, indiferent de culoarea pielii noastre, a situației financiare sau a culturii noastre”, spunea Donnette Letford, un imigrant fără document din Jamaica și membru al grupului Comunități pentru Schimbare din New York. 

Până acum o lună, Letford lucrase ca însoțitoare de asistență medicală la domiciliu de peste 10 ani. Patronul ei a murit de coronavirus. Acum este fără loc de muncă și jelește în carantină, ea având grijă de angajatorul ei până la moartea acestuia. 

Organizatorii solicită celor care pot să plătească chiria în luna mai să nu o facă, în semn de solidaritate cu cei care nu pot plăti. Această mișcare are ca scop presiunea asupra conducerii orașului și a statului pentru a răspunde în singurul mod adecvat crizei de locuințe exacerbate: prin anularea chiriilor. 

Înainte ca avocații pentru drepturile de locuință din New York să extindă apelurile la o grevă chiriilor în masă, ei solicitaseră, împreună cu un număr mic de parlamentari, o suspendare temporară a chirilori. Și în timp ce guvernatorul din New York, Andrew Cuomo, a introdus un moratoriu de evacuare crucială (fără a anula și chiria în acest timp) el susținând ca plata să se acumuleze după criză, amenințarea unor viitoare evacuări va afecta milioane de chiriași care și-au pierdut veniturile. 

„Încă susținem  #CancelRent și ne revendicăm casele - aceasta este solicitarea grevei chiriilor”, a spus Chea Weaver. „Până acum, strigătele noastre de ajutor au fost ignorate în Albany. De fapt, au făcut pe dos, pentru a ne ignora. Guvernatorul Cuomo a promulgat un buget de austeritate care dăunează chiriașilor cu venituri mici și New York-ezilor fără adăpost. În fața șomajului crescut și al unei crize de evacuare nemaiîntâlnite, acesta nu oferă aproape nimic”. 

La fel ca grevele istorice ale chiriei din secolul XX, care au condus la unele dintre primele legi privind controlul chiriei în New York, greva care urmează are cereri specifice. 

Conform unei petiții de la Housing Justice For All, greviștii doresc o anulare a chiriei la nivel de stat timp de patru luni, „sau pe durata crizei de sănătate publică - care este mai lungă”; o înghețare a chiriilor și asigurarea că fiecare locatar are dreptul de a-și reînnoi contractul de închiriere la același preț. După cum declara Weaver: „Într-un fel sau altul, așteptăm o formă de intervenție a guvernului.” Ea a adăugat: „Dar trebuie să ne asigurăm că intervenția guvernului va satisface condițiile noastre. Ne apropiem de nerespectarea colectivă a chiriilor pentru a forța o criză”. 

Răspunsurile unora la apelurile pentru anularea chiriilor dar și a grevelor sunt previzibile și nefondate. Cea mai frecventă este afirmația că micii proprietari, care supraviețuiesc și plătesc ipoteci prin colectarea chiriilor, se vor confrunta cu ruina. Cu toate acestea, se încred în capacitatea guvernului de a oferi ajutor și sprijin pentru proprietarii aflați în aceste situații: plățile ipotecare ar trebui să fie, de asemenea, anulate. 

Unii dintre cei mai buni legiuitori ai națiunii încearca să legifereze chestiuni legate de facturi care să combine anulările de chirie și ipoteca, la nivel național. 

Azi, 29 aprilie, republicanul Ilhan Omar, D-Minn, a introdus spre dezbatere „Legea de anulare a închirierii și ipotecii”, care ar oferi clemență chiriilor și ipotecilor oferind în același timp ajutor proprietariilor care nu și-au putut încasa chiriile. 

Trecerea unei astfel de legislații la Washington este o muncă de Sisif, dar este mai posibilă la nivel de stat. Problema este voința politică. Dacă Cuomo, de exemplu, ar fi cu adevărat „tăticul de criză”, după cum a fost poreclit, ei bine, ar putea să devină o realitate la New York. Între timp, ar trebui să nu uităm că marile corporații imobiliare și proprietarii puternici pot face față loviturii date de o chirie anulată câteva luni. 

Înainte de pandemie - și datorită muncii neobosite a sindicatelor de chiriași, activiștilor și a câtorva democrați progresiști ​​aleși la New York în 2018 - o serie de reforme legislative pro-chiriaș au fost legiferate. 

Aceste legi, deși binevenite, nu au fost decât un mic pas în direcția bună pentru a anula decenii de complicitate necontestată între politicienii din New York și puternicul lobby imobiliar. 

Pentru organizatorii grevei chiriașilor, idealul nu este în niciun caz reîntoarcerea la un status quo pre-criză. După cum suține Weaver, „solicităm să nu ne întoarcem la lumea pe care am trăit-o în pre-Covid, o lume cu 92.000 de New York-ezi fără adăpost și milioane de chiriași care trăiesc doar un singur salariu, în pragul  evacuării”. 

Phara Souffrant Forrest, asistentă de meserie și activistă pentru drepturile chiriașului, aflată acum în campanie pentru a deveni membru al Adunării de Stat din New York, a solicitat alegătorilor din districtul ei Brooklyn, Crown Heights, să semneze o petiție pentru anularea chiriilor. „Am primit o cerere foarte mare de sprijin pentru aceasta, dar atunci a fost ca și cum am vorbit singuri, nu am primit niciun răspuns”, a declarat ea, invocând lipsa de acțiune din partea parlamentarilor. Tot ea a menționat că 44 la sută din circumscripția ei era deja „blocată cu chiria”, înainte de pandemie, ceea ce înseamnă că peste o treime din salariile acelor oameni lor au fost cheltuite pe chirii și plata utilităților. Din cei 43 de milioane de chiriași din întreagul stat New York, 4 din 10 se află în aceeași situație. 

Souffrant Forrest solicită, alături de greviștii chiriilor, recunoașterea explicită a faptului că structurile de putere prin care se organizează locuințele trebuie să fie răsturnate atât acum cât și după trecerea crizei coronavirusului. „Trebuie să sprijinim candidații care suțin că locuința este un drept al omului”, a spus ea. Știind că există prea puțini astfel de politicieni în prezent, ea și-a chemat vecinii și le-a povestit despre greva chiriașilor. 

„Locuința este un drept al omului” este de mult lozinca activiștilor chiriași și a luptătorilor din justiția socială. 

Ce ar însemna, totuși, să avem un sistem în care locuințele să fie de fapt tratate ca un drept uman universal? Nu ar trebui să plătiți de unul singur pentru a accesa aceste drepturi. 

Greva chiriașilor nu este o solicitare de recunoaștere a dreptului omului la locuințe. 

Este o revendicare imediată și întruchipată a acestui drept. 

Greva face cereri, da, dar oferă și un scop în sine. 

Biblia spune că la câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim (de Florii), Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. 

După trei zile, a înviat din morţi. 

Această succesiune de evenimente a avut loc în decurs de o săptămână, numită Săptămâna Patimilor, care precede Învierea. 

Scopul acestei sărbători este aminitrea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură spune că Iisus, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a împlinit, spune Biblia. Duminică, dis-de-dimineaţă, Iisus a înviat ca biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele hotărâte de iconomia divină pentru mântuirea neamului omenesc.

La Cina cea de taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostoli, Iuda Iscariotul, înainte de a fi prins şi arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce i-a fost dată de Dumnezeu.

Duminică, a treia zi după Scripturi, femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol. 

Împotriva tuturor a celor care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai săi, păzit sub grea lespede de piatră, Hristos a izbutit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti, mai menționează Biblia. Această biruinţă nu a putut fi tăgăduită niciodată.

Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. 

În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor, praznic al praznicelor, sărbătoare a sărbătorilor.  

Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor, praznic al praznicelor, sărbătoare a sărbătorilor. 

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. 

Potrivit tradiţiei liturgice vechi a Bisericii, conservată în Tipicele de origine studită (constantinopolitană), anul liturgic începea, ca şi astăzi, în noaptea Paştilor. 

De data Paştilor erau legate succesiunea şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de peste an. 

Paştile a fost sărbătorit încă de la început în toată lumea creştină, însă nu peste tot la fel. 

„Între indivizii pe care îi vezi îmbrăcaţi în togă, nu există nici un fel de pace: unul este împins să îl ducă pe celălalt la pierzanie din simplu interes, nimeni nu are un câştig, decât de pe urma nedreptăţii făcute celuilalt; urăsc un individ prosper, îl dispreţuiesc pe cel care nu e prosper. 

Îi suportă cu greu pe cei superiori, cei inferiori sunt ei înşişi greu de suportat. Sunt aţâţaţi de plăceri opuse; pentru o simplă plăcere şi un simplu profit doresc distrugerea tuturor. 

Viaţa lor nu este diferită de aceea dintr-o şcoală de gladiatori, trăiesc şi se luptă cu aceleaşi persoane. 

Asta este o adunare de fiare: doar că animalele sunt liniştite între ele şi se abţin să le muşte pe cele asemenea lor, în timp ce oamenii se ghiftuiesc sfâşiindu-se reciproc. 

Doar prin aceasta se deosebesc de animalele necuvântătoare: ele devin blânde cu cei care le dau să mănânce, în schimb aceşti indivizi turbaţi îi muşcă şi pe cei ce-i hrănesc.

Moartea lui Seneca - Rubens

Peste 40 de artiști vor participa la evenimentul din 25 aprilie, care va avea loc în condițiile în care compania se confruntă cu pierderi de până la 60 de milioane de dolari din cauza pandemiei coronavirusului. 

Concertele „pline de staruri” (și adesea epice) constituie un adevărat „stoc” la opera Metropolitan. 

În 1966, Met și-a luat rămas bun de la vechiul său teatru cu o gală cu toate vedetele pe scenă, iar spectacolele au fost montate de-a lungul anilor pentru pensionări, aniversări și când s-a celebrat centenarul companiei. 

Un adevărat record l-au stabilit în 1983 când au susținut un concert de 11 ore, cu o pauză de cină. Toate aceste evenimente, uneori filmate cu melancolie, reușeau să transmită o atmosferă de sărbătoare. 

„Gala de acasă” pe care compania o planifică pentru sâmbătă, 25 aprilie, este cu mult diferită, întrucât Met-ul a fost nevoit să anuleze ultimele două luni ale stagiunii sale și să inițieze urgent, cu mult efort,  o campanie pentru a strânge zecile de milioane de dolari pierdute din cauza pandemiei coronavirusului. 

Evenimentul, estimat că va dura trei ore, nu va avea un iz comercial ci va respecta standardele galei de operă și va începe la ora 13:00. Mai apoi, concertul va fi disponibil pe site-ul companiei până duminică seara. 

Nu este în mod explicit o acțiune profitabilă: „Nu este un teleton de strângere de fonduri”, a spus domnul Peter Gelb, directorul general al Met Opera. Dar este „parte a încercării Met de a-și menține profilul, într-un moment întunecat”. 

Metropolitan Opera a atras audiențe solide pentru fluxurile nocturne de spectacole din arhivele sale „Live in HD”. Dar situația sa, ca și a altor instituții care se bazează pe adunări mari de oameni, este sumbră. 

The Met se așteaptă să piardă până la 60 de milioane de dolari din cauza închiderii sale, iar orchestra, corul și personalul tehnic au încetat să mai fie plătiți la sfârșitul lunii martie, reușind doar să păstreze beneficiile pentru sănătate. 

Spectacolele culturale par a fi puțin probabil să se desfășoare în perioada următoare, chiar și la vară. „Încă sperăm ca Met-ul să se deschidă în septembrie”, a spus domnul Peter Gelb, directorul general al Metropolitan Opera. „În mod clar, acest lucru devine din ce în ce mai discutabil, pe măsură ce lucrurile progresează.” 

„Nu cred că membrii potențiali ai publicului vor dori să se întoarcă la niciun spațiu mare de spectacole, până când nu vor ști oamenii că sunt în siguranță”, a adăugat el. 

The Met a anunțat luni după-amiază că show-ul va avea peste 40 de artiști, printre care vedete precum Anna Netrebko, Jonas Kaufmann și Renée Fleming, care vor concerta din casele lor și vor transmite pe site-ul companiei, metopera.org. În adevărat stil operațional, este un mănunchi internațional, cu interpreți provenind atât de departe, din state precum Polonia, Țara Galilor și New Jersey. 

„Va avea o calitate casnică”, a declarat Peter Gelb, directorul general al Metropolitan Opera, care va găzdui concertul de la New York, alături de Yannick Nézet-Séguin, directorul muzical al companiei, aflat la Montreal.