Corupție și tunuri imobiliare în vremea lui Sturza

Mihail Sturza

                         Corupție și tunuri imobiliare în vremea lui Sturza

[..] „Născut în 1795, împodobit cu o cultură clasică, posedând minunat limba franceză, Mihail Sturza trecea de cel mai învăţat boer din Moldova.

N. Șuțu în memoriile sale îl descrie: „spirit subtil. viclean, strălucitor prin cunoştiintele variate şi uşurinţa vorbei în franţuzeşte, grecește şi româneşte”. 

Acestor calităţi datoreşte faptul de a fi numit de Scarlat Calimah Vodă în 1814, adică la vârsta de numai 19 ani, Epitrop al eforiei şcolare alături de Veniamin Costache.

Ca şef al boerilor moldoveni refugiati în Bucovina sub Ioniţă Sturza. protestează la consulul rusesc înpotriva ridicărei persoanelor din condiţia cea mai de jos la ranguri mari boereşti.

Însă ajuns Domn, lasă departe în urmă pe ruda sa, înmulţind numărul boerilor de la 853, câţi erau la înscăunarea sa, la 3.750, câţi se aflau în 1849 la ieşirea sa din ţară.

În 1824 pentru a putea reintra în țară, fără a fi arestat, cere a fi primit supus rus agentului austriac. Lippa îi declară însă că Moldova i se pare tot atât de mare pentru dânsul cât e de mare Rusia pentru ruşi sau Austria pentru austriaci.

Influența lui Sturza pe lângă ruşi creşte. Kisselef îl numeşte în 1830 membru în comisia Regulamentului Organic pentru Moldova alături de C. Paşcanu.

Tot în acest an îi găsim numele într-un act prin care trei boeri moldoveni îi promit 100 de galbeni pentru a obţine pentru ei slujba goştinei (antrepriza dărei pe oi şi pe porci'').

Tot în 1830 e trimis cu Vilara şi cu Asaki la Petersburg în vederea redactării definitive a proiectului Regulamentului Organic.

În 1834 în urma stăruinţelor ruseşti e numit Domn şi plecând la Constantinopol pentru a-şi lua investitura se căsătoreşte, după 12 ani de la despărtirea de prima nevastă, cu fiica lui Vogoride, refuzată de Ghica, obligându-se în scris față de grec, că timp de10 ani nu va ridica chestia mânăstirilor închinate.

Începe Domnia.

Sturza avea datorii mari mai ales faţă de zarafii ovrei.

Institue o comisie care să facă cartografia jidovilor şi a însemna pe acei care nu ar înfăţişa nici o chezăşie pentru ca unii ca aceştia să fie depărtaţi din pământul Moldovei.

Evreii speriaţi aleargă la bancherul Michel Daniel care primit de Domn îi predă polițile sale, de față fiind numai Petre Asachi. Datoria către doctorul Viala fu transformată în rentă viageră în schimbul unei mănoase situaţii medicale.

Sturza a făcut lucruri bune în administraţie, dar le vedea pe toate prin prisma interesului său personal. Şoseaua Moldovei ce unea Bucovina cu Galaţi, o lucrare trainică, a trebuit să treacă prin moşiile Domnului.

Un alt Sturza, Dimitrie, fostul prim ministru al Regelui Carol i s'a înpotrivit o viață întreagă contra construirii unei şosele cerută de un judeţ - Tutova mi se pare - deoarece şoseaua atingea moşia sa şi Dimitrie Sturza nu voia să fie bănuit că pune situaţia sa politică în cumpănă pentru avantaju] său personal.

Având un mare credit pe lângă ruşi, Mihai Sturza a numit în guvern numai boerii care îl serveau în marea poftă ce avea de a strânge avere.

Izvoarele aducătoare de venituri ce curg în punga sa sunt de toate felurile. Vinde numirile şi înălţările de ranguri boereşti. Pentru Toderiţă Balş neîntrecut în vanitate, capătă o decorație turcească în briliante. Îl numeşte inspector general al miliției şi inventează pentru el titlul de baş boer.

Balş adoptă pe Domn şi îi lasă în 1840 întreaga sa avere. Neculae Canta unul din confidenții lui Sturza, ca să ajungă Ministru de Interne, cumpără postul cu 3.000 de galbeni.

Odată un ram de administraţie secat prin astfel de vânzări, domnul devine indiferent şi interesul său porneşte spre alte exacţiuni.

Nici cele bisericeşti nu sunt respectate şi când, după senzaționala demisie a Mitropolitului Veniamin, Sturza reuşeşte a păşi la alegerea succesorului său, se află că episcopul de Roman, Meletie Brandaburul, se împrumutase în ajunul alegerii cu 17.000 galbeni. Meletie e ales Mitropolit.

Schimburile de moşii rotunjesc de asemenea averea lui Sturza. Lua moşii din Bucovina şi da moşii din Moldova, nesigur pare-se de viitorul său şi doritor de a-şi asigura averea sub scut străin). Se vorbea că o moşie schimbată din Moldova contra moşiilor bucovinene a Mânăstirii Slatina, în valoare de 50.000 galbeni, valora numai 13.000 de galbeni.

Afacerile din Bucovina fuseseră pregătite de mult.

Încă în primul an de domnie Sturza se gândea să pună în siguranță o parte din averea ce avea să vină. Şi era doar numit domn pe viață. Agentul austriac Wallenburg raportează lui Metternich că Domnitorul doreşte să dobândească o mare parte a proprietătilor bisericeşti ce sunt de vânzare în Bucovina. Şi adaugă „prin acest chip Domnul Sturza s'ar găsi pus, printr-o mare parte a averii sale, sub legile şi jurisdicția austriacă şi ar fi astfel interesat a favoriza drepturile şi interesele noastre în Moldova”.

Sturza obţine de asemenea pentru fii săi, Dumitru şi Grigore, luarea în arendă a multor moşii mănăstireşti cu preţuri foarte scăzute.

Lista sa civilă era mai mică în Moldova, care era mai săracă, și i se pare neîndestulătoare şi cere stăruitor să fie egalătă cu aceea a domnului Muntean, ceea ce îi reuşeşte în 1841.

Obține pentru el de la consulul rusesc taxa exportului cerealelor, evaluată la 800.000 lei vechi pe an, sumele casei rezervei şi tot felul de alte avantaje.

Regulamentul Organic e pus la contribuție şi interpretat după cum o cereau interesele speciale.

Afacerile judecătoreşti, cumpăna dreptății, dau prilej de îmbogăţire.

Nu degeaba Vasile Alecsandri pune în scenă asemenea moravuri.

Apostilele Domnului devin capricioase şi ceea ce astăzi hotăreste într'un fel, mâine hotăreşte altfel.

În 1842 Domnul scrie că „locuitorii moşiilor întoarse prin judecată se pot înturna la urma lor, după buna lor voie, neputându-se face vreo silă, fiindcă sătenii moldoveni sunt slobozi”.

Iar în 1844 hotărăşte că „se va îngrădi cu totul strămutarea dela un loc la altul, afară de cei ce vor fi învoiţi de visterie”.

Averea se adună la avere şi indigestia începe.

De unde la începutul domniei, Sturza pătrunde cu mintea lui ageră în toate tainele administraţiei, acum domnul e învinuit de indolență, lucrând foarte rar cu miniştrii şi lăsând pe slujbaşi să stoarcă banii norodului.

Plângerile la Consul şi la Petersburg se înteţesc şi chiar guvernul imperial găseşte că situaţiunea devine intolerabilă. Revolta prinde teren, se tipăresc broşuri prin care Vodă e ocărit.

Se invocă însă argumentul că Sturza e deja bogat, pe când urmaşul său ar avea de-abia să înceapă drumul spre îmbogăţire.

Faimoasa broşură din 1846 tipărită la Bruxelles „Michel Sturza et son Administration”, face socoteala bogățiilor adunate de Domn şi cifrele indică 2.168.600 de galbeni; altele, publicate ulterior, taxează moşiile domneşti la 4 milioane, iar plasamentele în străinătate şi numerarul la alte 4.000.000 de galbeni.

Aşa pleacă din tară în 1849, şi gândul nostru se întoarce la fanarioţii din trecut când strânsura averilor nu părăsea țara decât odată cu Domnul fricos care, mânând din urmă cele 40 sau 50 de care pline cu mătăsuri, blănuri, juvaericale şi saci cu galbeni şi fericit că a scăpat la timp de lovitura morţii, trecea noaptea granița țării pentru a duce o viață liniştită şi bogată, sau, a putea da mai pe urmă, cu aurul strâns, o nouă lovitură la unul din scaunul țărilor române.

Un verset din Biblie pomeneşte de o viață plină de păcate şi de o singură faptă bună care deschide poarta raiului.

Cu toate slăbiciunile și marile sale păcate, asemenea lui Vasile Lupu, Mihai Surza prin imboldul ce a dat învătământului în Moldova, are drept la recunoştiinta poporului român.

Încă din fragedă vârstă, făcând parte din epitropia eforiei şcolare, ajutat de inteligență şi de studiile sale adânci, a putut pătrunde toate tainele problemei învățământului.

Ca domn avea să rezolve importanta chestiune a restituirii celor trei moşii ce fuseseră dăruite de Vasile Lupu şcolii de la Trei Ierarhi (Iași).

Dreptul de proprietate asupra moşiilor (tăinuit de călugării greci) a fost descoperit din întâmplare după o copie a unui hrisov a lui Ştefan Gheorghe succesorul lui Vasile Lupu. Eforia şcoalelor aduce chestiunea înaintea lui loniță Vodă Sturza care amână procesul, iar Kisselef hotărî că se va supune spre întărirea Domnului viitor.

Divanul lui Sturza, influențat de greci, vroia să amâne procesul până la regularea mănăstirilor închinate.

Sturza ceru însă ținerea unui nou divan sub președinția sa şi hotărî ca cele trei moşii să fie date în stăpânirea Epitropiei şcoalelor. Prin aceasta, moşiile au fost câştigate de învăţământul românesc.

Dar faptele mari culturale ale lui Mihai Sturza au fost înființarea Academiei Mihăilene şi trimiterea regulată a tinerilor români ca bursieri în străinătate pentru complectarea studiilor.

Deocamdată deschide cursul anului 1 de filosofie la gimnaziul Vasilian redeschis, iar în 1835 cumpărând şi casa lui Petrache Cazimir se deschid cursurile Academiei cu mare pompă în ziua de 16 iunie, domnul însuşi ținând cuvântarea de inaugurare. Primii profesori sunt Flechtenmacher, francezul Maisonnabe, apoi doctorul naturalist Cihac. Patru ani după aceasta corpul profesoral începe să se completeze cu tinerii români reîntorşi din străinătate: Alexandru Costinescu, C. Zefirescu, Teodor Stamati, ardeleanul Petre Câmpeanu, apoi Săulescu.

Domnul stăruie pentru înființarea unei biblioteci şi dăruieşte 600 de volume alese. Trimiterea de bursieri continuă: Vasile Scriban Popescu care a fost Filaret Scriban, Leon Filipescu, Alecu şi Grigore Romalo, Matei Millo, Gh. Panaitescu. Sunt numiți alţi profesori care ridică valoarea cursurilor în limba românească la înălţimi nebănuite: N. Docan, Ion Ionescu. M. Kogălniceanu, Ion Ghica.

Activitatea Academiei şi a tineretului întors din străinătate face să se dezvolte în laşi un curent de idei noi şi generoase, iar cuvintele de patrie, origine latină, independență, libertate şi Unire au arătat guvernului rusesc, că țara păşea pe o cale nouă şi că acea cale era potrivnică ideii de dominațiune rusească a țărilor române.

Şi deoarece Academia nu putea fi desfiinţată, întrucât chiar Regulamentul Organic pomenea de şcoli mai înalte, s-a început sub inspiraţiunea consului rusesc să se ia tot felul de măsuri, să se invoace fel de fel de argumente, pentru ca Academia să nu mai poată fi un lăcaş national românesc.

S-a invocat insuficiența şi sărăcia limbii române, lipsa de cărţi româneşti; s-a cerut îndrumarea învăţământului spre ramurile practice ca agricultura. industria şi negoţul; s-a pledat pentru oprirea fiilor de boieri de a pleca în străinătate înainte de a învăţa Ia Academie şi se cerea ținerea celor mai multe cursuri în franţuzeşte.

Până şi cărturarii români sunt câştigaţi acestor idei înşelătoare. Aşa şi C. Negruzi convenea că „lipsesc cărţile necesare pentru studii mai înalte”. Şi voinţa consului, obediența acum nepăsătoare a Domnului făcură ca scopul urmărit să fie atins: în 1847 Academia Mihăileană fu transformată în colegiu franțuzesc.

Nu mai mult timp decât şcoala lui Vasile Lupu de la Trei Erarhi, a îndeplinit Academia din laşi rolul ei cultural de luminare a tineretului românesc.

Dar după cum deceniul de activitate culturală de la Trei Erarhi a putut sădi în poporul românesc forța latentă de păstrare a conştiinţei româneşti, tot aşa deceniul Academiei Mihăilene a făcut să se nască o flacără de deşteptare naţională pe care n'a mai putut-o stânge nici chiar desfiinţarea şcolii.

Puterile deşteptate au trecut peste Domn şi au netezit drumul întregirei neamului românesc.

De aceea, cu mare dreptate, Regele Carol al II-lea deschizând anul acesta Cursurile Universităţii din laşi, a redat acestei Universităţi numele de Academia Mihăileană din Iaşi.

Oamenii trec, cultura rămâne.

Judecata istoriei a deschis lui Vasile Lupu şi lui Mihai Sturza larg poarta Panteonului nostru, unde se păstrează amintirea tuturor celor care au ajutat neamul nostru să-şi înalțe şi să-şi înobileze gândul”.

Mihail Kogălniceanu

Fragment din „Comunicarea făcută la Cercul Ieșenilor din București în noiembrie 1833” de Mihail Kogălniceanu