Gânduri despre reguli și binele comun

Jordan B Peterson la Universitatea Cambridge în anul 2018.

Gânduri despre reguli și binele comun

Trecem printr-o perioadă în care se impun reguli, tot mai des și pe tot mai multe meridiane ale Terrei. 

Reguli? Și mai multe reguli? Pe bune? 

Viața noastră nu este deja suficient de complicată și de restrictivă ca să o mai încărcăm cu noi reguli abstracte care nu țin cont de circumstanțele noastre individuale și specifice? 

Dar de ce ne-am aștepta ca aceste câteva reguli să funcționeze pentru toată lumea, când creierul este caracterizat de plasticitate și de o dezvoltare diferențiată în funcție de experiențele de viață?

Oamenii nu se prea omoară după reguli, nici măcar în Biblie. 

Vedeți episodul în care Moise coboară de pe munte după o absentă îndelungată, cu cele zece porunci, și-i găsește pe copiii lui Israel în plină sărbătoare. 

Aceștia fuseseră sclavii lui Faraon și ai regimului lui autoritar sute de ani, după care Moise i-a supus încă patruzeci de ani asprimii deșertului, pentru a-i curăța de sclavie. Acum, în sfârșit liberi, sunt de nestăvilit și-și pierd controlul dansând în fața unui idol, un vițel de aur, în jurul căruia se dedau la păcate carnale. 

- Am vești bune și vești proaste, le spune legiuitorul. Pe care să vi le dau mai întâi? 

- Pe cele bunel răspund hedoniștii. 

- L-am convins pe Cel de Sus să scadă de la cincisprezece porunci la zece! 

- Aleluia, tipă mulțimea de bezmetici. Și veștile proaste? 

- Adulterul a rămas pe lista de păcate capitale.

Așadar, reguli să fie - dar nu prea multe, dacă se poate. Avem o ati­tudine ambivalentă faţă de reguli, chiar şi atunci când știm că sunt în beneficiul nostru. 

Dacă suntem oameni iubitori de viaţă, cu personali­tate, atunci regulile vor părea doar nişte constrângeri, un afront adus autonomiei noastre şi mândriei de-a fi făuritorii propriei vieţi. 

De ce să fim judecați după regulile altcuiva? 

Dar suntem judecați. În definitiv, Dumnezeu nu i-a dat lui Moise o listă cu „Cele Zece Sugestii", ci i-a dat niște Porunci. 

Iar dacă sunt un om autonom, cu liber-arbitru, prima mea reacție este aceea de a nu lăsa pe nimeni, nici măcar pe Dumnezeu, să-mi comande ce să fac, nici măcar atunci când acest lucru ar fi în avantajul meu. 

Însă povestea vițelului de aur ne amintește că, fără reguli, devenim rapid sclavii instinctelor noastre - și aceasta nu are nimic de-a face cu libertatea. 

Povestea mai sugerează și altceva: lăsați liberi și să judecăm de capul nostru, ne vom propune scopuri sub demnitatea noastră umană și vom adora calități sub nivelul nostru - vom deveni animale artificiale care-și scot la suprafață propriile porniri animalice într-o manieră complet haotică.

Vechea legendă iudaică arată foarte clar ce credeau anticii despre șansele umanității de a accede la o conduită civilizată în lipsa unor reguli care să ne eleveze perspectiva și să ne ridice standardele. 

Povestea din Biblie e bine spusă, întrucât nu se rezumă la a ne livra niște reguli, cum fac avocații, legislatorii sau administratorii, ci le îmbracă într-o intrigă dramatică prin care ni se explică de ce avem nevoie de aceste legi, ajutându-ne în cele din urmă să le înțelegem mai bine.

În mod similar, profesorul Peterson nu doar că propune regulile sale, ci spune și povești relevante, punând la bătaie cunoștințele sale din multe domenii pentru a ilustra și explica de ce niște reguli bune nu sunt, în cele din urmă, doar niște restricții, ci reprezintă niște ingrediente necesare atingerii scopurilor noastre și accesării unei vieți mai împlinite și mai libere. 

Regulile sunt izvorul binelui comun. 

Totul e să nu fie duse la vreo extremă. 

Coperta cărții lui Jordan B. Peterson

Mai multe puteți citiți în „Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru” de JORDAN B. PETERSON, apărut la Editura Trei.